Thu
18
Aug
2011
Clonele
S-a discutat mult despre clone în ultima vreme. Lucrări ştiinţifice, ziare şi filme consacrate au ca subiect clonele, de parcă acestea ar fi noua minune a lumii moderne. Pentru cultivatorii experimentaţi, acestea nu reprezintă nimic nou. Oricare crescător de seră a avut clone, doar că erau cunoscute sub denumirea mai populară de butaşi. Clonele sunt prin definiţie identice din punct de vedere genetic cu planta-mamă. Clona are acelaşi potenţial de creştere, aceleaşi caracteristici, potenţă etc. ca şi planta mamă.
Pentru cultivatorii de marijuana clonele sunt o alternativă pentru plantare. Clonele pot fi luate de la o singură plantă-mamă preferată. Puteţi reproduce planta favorită încontinuu, prin repetarea procedurii de clonare. Teoretic, aţi putea să cultivaţi o grădină plină cu plante identice din punct de vedere genetic pentru tot restul vieţii.
Pe lângă fapptul că puteţi să reproduceţi încontinuu planta dumneavoastră favorită, clonarea are anumite avantaje pentru fiecare cultivator: clonarea vă oferă posibilitatea să creşteţi o cultură de plante complet identice, puteţi cultiva numai plante femele, ştiţi dinainte care va fi savoarea şi potenţa culturii dvs, întreaga cultură poate avea acelaşi mod de dezvoltare, aceleaşi nevoi nutriţionale, acelaşi proces de maturizare şi aceeaşi potenţă, plantele identice se cultivă mai uşor, deoarece nu au nevoie de atenţie individuală.
Planificarea culturilor viitoare este exactă, întrucât cunoştinţele căpătate în timpul primei culturi de clone pot fi puse în practică şi la a doua cultură şi la următoarele. Astfel, cu ajutorul experienţei, vă puteţi adapta practicile de cultivare la nevoile specifice ale clonei dumneavoastră, putând programa cu exactitate transplantarea butaşilor, perioada de creştere vegetativă precum şi cea a recoltei.
Cultivarea clonelor are şi unele dezavantaje. În primul rând trebuie să fiţi complet satisfăcuţi de marijuana pe care o cultivaţi, de vreme ce toate plantele vor avea aceeaşi savoare, aromă, potenţă şi randament. În al doilea rând, trebuie să ştiţi cu ce aveţi de-a face. Unii cultivatori clonează pur şi simplu o plantă femelă dintr-o cultură care li se pare bună. S-ar putea ca atunci când clonele ajung la maturitate să aibă o potenţă sub nivelul mediu sau să fie afectate de mucegai, căpuşe sau alte probleme.
Nu vă bazaţi pe noroc! Dacă intenţionaţi să cultivaţi butaşi, asiguraţi-vă că ştiţi totul despre planta-mamă matură înainte să vă umpleţi grădina cu butaşii acesteia. Deasemenea, datorită faptului că toate plantele ajung la maturitate la diferenţă de apoximativ o săptămână una de alta, trebuie să aveţi suficient spaţiu pentru uscare şi să fiţi pregătit să manevraţi întreaga cultură atunci când vine vremea prelucrării şi uscării.
Cercetătorii ştiinţifici care au cultivat clone încontinuu pe o perioadă de şapte ani au ajuns la concluzia că acestea nu se”degradează/degenerează”, adică au aceeaşi potenţă, care nu scade de-a lungul anilor, aşa cum ar fi crezut unii cultivatori. Cercetătorii au descoperit deasemenea (fapt remarcat şi de mine) că butaşii ar înflori cu două sau trei săptămâni mai târziu decât cultura originală plantată, un amănunt important pentru cultivatorii serelor şi ai grădinilor exterioare.
Marijuana nu face rădăcini atât de uşor precum multe alte plante, care au tulpina mai moale. S-ar putea să dureze până la o lună ca butaşul să aibă destule rădăcini pentru a putea fi plantat cu succes, deşi în general procesul durează între zece şi şaisprezece zile. Pentru a obţine o clonă, tăiaţi un butaş cu lungimea cuprinsă între cinci şi cincisprezece centimetri dintr-un lăstar în creştere de pe oricare ramură sau din vârful plantei (butaşii cu trei noduri sunt cei mai buni). Butaşii tăiaţi din lăstari inferiori, mai tari sau puţin lemnoşi fac rădăcini cel mai repede. Dacă intenţionaţi să tăiaţi butaşi, opriţi fertilizarea cu nitrogen cu una sau două săptămâni înainte, pentru ca aceştia să facă rădăcini mai uşor. Faceţi tăietura pe diagonală, mai degrabă decât pe orizontală. Tăietura unghiulară măreşte suprafaţa de la capătul tulpinii, care trebuuie să absoarbă apa necesară butaşului. Rupeţi frunzele de la baza butaşului. Astfel, tulpina va fi mai uşurată. Aşezaţi butaşul în aşa fel încât întreaga tulpină, până aproape de cel mai jos rând de frunze, să fie în paharul cu apă sau cu Jiffy-mix, perlită, nisip, vermiculită, lână minerală sau cu un amestec format din acestea- jumătate perlită, jumătate vermiculită; jumătate pietriş, jumătate muşchi de turbă- care este foarte eficient. Orice mediu afânat sau aerat (perlită, pietriş, rocă vulcanică sau agregat) amestecat cu un mediu care reţine apa (vermiculită, muşchi de turbă sau Jiffy-mix) va fi cel mai puţin problematic. Vasele mici cum ar fi paharele de hârtie sau de plastic, peletele de turbă sau cuburile de lână minerală sunt eficiente şi ocupă puţin spaţiu. Aşezaţi butaşul în vas imediat după tăiere. În cazul în care capătul tulpinii se usucă sau prezintă un ţesut îngroşat, tăiaţi capătul şi butaşul va face rădăcini mai repede.
Alte Articole
Infestarea cu ciuperci Întrucât Cannabis-ul nu provine din America, aici se găsesc foarte puţine [....]
Recoltarea frunzelor si a lastarilor Recoltarea frunzelor şi a lăstarilor este o activitate foarte [....]
