Varietăţi de marijuana (Sativa)

Columbiană. Acesta este standardul tropical de sativa, pentru majoritatea cultivatorilor de iarbă. Toată lumea este familiarizată cu varietatea columbiană, o varietate de succes. Acesta creşte uşor mai încet, este puţin mai scundă şi mai compactă decât varietatea mexicană standard. Într-un mediu perfect, cu suficient spaţiu pentru creştere, varietatea columbiană poate să atingă aproape 5 m în înălţime, şi să ofere 2.5 kg de muguri după un sezon de creştere ce durează doar şase luni. De obicei, varietăţile columbiene au formă conică sau de pom de Crăciun, cu cele mai lungi ramuri la baza plantei. Varietăţile columbiene au forma frunzelor şi profilul ramurilor tipice de sativa. Unele plante din varietatea columbină au ramurile cele mai lungi în partea de mijloc sau superioară a plantei, iar ramurile cresc mai mult în sus decât în exterior. Femelele ajunse la maturitate prezintă un profil robust, oval sau în formă de romb. Varietatea columbiană poate fi foarte, foarte bună. Cel mai important, creşterea şi potenţa plantelor columbiene este consistentă, făcându-le bune candidate, atât pentru cultivatorii experimentaţi, cât şi pentru cei fără experienţă.

Varietatea columbiană este una dîntre acele surse de seminţe pentru care iarba crescută înăuntru se dovedeşte a fi mai potentă decât iarba originală. Cultivatorii de varietăţi columbiene pentru scopuri comerciale practică unele dîntre cele mai îngrozitoare proceduri de conservare şi uscare, care determină degradarea THC într-un CBN mai puţin activ (vezi capitolul 21 pentru o explicaţie a ceea ce înseamnă THC şi CBN). Cei care cultivă în propria locuinţă pot fi plăcut surprinşi să afle că plantele lor sunt cu 20 – 50% mai puternice decât iarba originală.

                Cea mai slabă varietate columbiană comercializată conţine cam două procente THC, şi un procent CBN, cu un potenţial general de trei procente THC. Cel mai adesea, potenţialul THC+CBN este de şase procente pentru varietatea columbiană. În plantele crescute de dumneavoastră, nu va exista CBN, iar toată producţia de THC a plantei este reţinută. Cea mai bună iarbă columbiană poate ajunge la 12 procente de THC, ceea ce reprezintă maximul de potenţă al marijuanei. În concluzie, este o alegere bună pentru cultivatorul în spaţii închise care nu are acces la o varietate atestată. 

Mexicană. Aceasta poate fi cea mai bună alegere. Mexicana tinde să crească repede şi înaltă, şi prosperă sub lumină mai puţin intensă decât pentru subspeciile columbiană, thailandeză, şi majoritatea varietăţilor africane; aşadar îi merge foarte bine sub un sistem de iluminat artificial sau în sere parţial umbrite. Dacă aveţi o bună variantă mexicană, mai exact una pe care aţi dori să o cultivaţi din nou, semănaţi într-o porţiune considerabilă a culturii dumneavoastră.

Varietatea mexicană este, cel mai adesea, clasica sativa, cu forme simetrice, conice, de pom de Crăciun, deşi datorită importului continuu, este posibil să obţineţi aproape orice varietate din seminţe ale varietăţii mexicane. Mexicana creşte rapid: cea mai mare plantă Sinsemilla pe care am văzut-o era o plantă mexicană cultivată în California, care avea 6,7 m şi a produs mai mult de 3,5 kg de Sinsemilla.

                Aspectul şi particularităţile de creştere ale varietăţilor mexicane şi nepaleze sunt foarte asemănătoare; multe plante mexicane arată ca şi cum ar proveni din seminţe nepaleze. Mugurii tind să fie bine formaţi, însă au uneori aspect de ''pană'', şi de obicei au un gust dulceag delicios sau uneori picant. High-ul este cerebral, euforic şi energizant, dar nu durează prea mult. O varietate de mexicană cultivată adesea în California are un gust distinct, metalic, şi se numeşte ''iarba de fier”.

Asiatică de sud-est. Varietăţile thailandeză, laoţiană şi cambodgiană, deşi tentante, ar trebui evitate sau cultivate doar experimental, în special înăuntru. Creşteţi doar câteva plante asiatice de sud-est, deoarece aceste plante tind să devină hermafrodite, cauzând probleme serioase şi exasperante, atunci când dau naştere în mod continuu la masculi, care polenizează la întâmplare Sinsemilla dvs. Unele varietăţi tind să crească haotic, dând naştere la lăstari ce cresc rapid, depăşind orice alte plante din cultura dumneavoastră sau dezvoltându-se cu ramuri lungi, ceea ce vă poate face să credeţi că aţi ajuns să cultivaţi tulpini mai degrabă decât iarbă. Mugurii variatăţii asiatice de sud-est sunt adesea împrăştiaţi, însă unele varietăţi formează muguri compacţi, solizi.

Thailandeză. Varietatea thailandeză poate fi cea mai bună iarbă pe care aţi experimentat-o, aşa că dacă deţineţi seminţe pe care doriţi să le semănaţi, plantaţi doar câteva. Dacă, în cele din urmă, se dezvoltă problemele de hermafroditism, cel puţin aţi făcut doar un experiment, mai degrabă decât o investiţie. High-ul dat de plantele asiatice de sud-est este excelent, reconfortant, iar mugurii au un gust dulce sau foarte picant.

Jamaicană. Varietatea jamaicană se află între cea columbiană şi mexicană în ce priveşte particularităţile de creştere, intensitate şi gust. Categoric, o adevărată sativa, varietatea jamaicană creşte uşor mai repede decât cea columbiană, şi ceva mai încet decât cea mexicană. Jamaicana atinge 4.2 m înălţime în condiţii optime, şi în general are mai multe ramuri decât cea mexicană. Jamaicana este un bun candidat pentru cultivatorii de interior, dacă le place iarba originală. Ca şi columbiana, jamaicana se poate dovedi mai puternică decât iarba originală, datorită procedurilor de conservare/uscare folosite de către cultivatorii jamaicani.

Indiană. Varietăţile din India sunt prîntre cele mai diverse pe care le puteţi vedea. India se află între Pakistan şi tările Asiei de Sud cultivatoare de marijuana, şi puteţi vedea influenţele acelor soiuri. India este o ţară uriaşă în care se împletesc influenţe estice şi vestice, iar ţara se întinde între zone tropicale şi temperate.

                Varietatea indiană „tipică'' este asemănătoare cu sativa, dar nu la fel de mare precum varietăţile mexicane şi columbiene tipice. Majoritatea varietăţilor indiene din comerţ sunt considerate iarbăsativa bună, standard. Varietăţile rare sunt foarte mici (1.2 m înălţime), până la varietăţile mai răspândite, de aproximativ 3.6 m. Varietăţile indiene pot avea frunze precum sativa, monofile (doar între unul şi trei limburi pe frunză), sau pot avea frunze afghane tipice, ceea ce ilustrează diversitatea în cazul varietăţilor indiene. Varietăţile afghane au o maturaţie timpurie, pe când cele sud-est asiatice se maturizează târziu. Potenţa este de asemenea variabilă. Una dîntre varietăţile cele mai dulci, cele mai delicioase, provine dintr-o plantă indiană din sud care ajunge la 4.2 m înălţime, şi are un aspect similar cu sativa, plin de graţie, cu muguri rari, aerisiţi, şi ramuri lungi, arcuite.

Central africană. Plantele nigeriene, congoleze şi kenyene pot fi cele mai mari plante având ceke mAai mari frunze pe care le veţi vedea vreodată. Aceste plante pot ajunge la o înălţime de 6,1 m, iar o plantă nigeriană crescută în plină lumină avea frunze de 45 cm lungime. Plantele nigeriene sunt prîntre cele mai potente dîntre toate plantele de marijuana (după două fumuri, cultivatorii experimentaţi se satură şi merg la culcare). Deşi mugurii nigerieni nu sunt foarte compacţi, aceştia nici nu sunt dispuşi împrăştiat ca la varietatea sud-est asiatică. Mugurii au un conţinut de răşină extrem de mare, un gust neobişnuit de bogat, aspru, organic, şi o aromă diferită de celelalte varietăţi. Cannabisul nigerian se maturizează foarte târziu, şi nu ajunge la maturitate deplină decât la sfârşitul lunii noiembrie sau chiar la sfârşitul lunii decembrie, în San Francisco.

 Varietăţile congoleze şi kenyene sunt de asemenea foarte mari, dar prin gust şi aromă se asemeanănă celor columbiene şi nigeriene. Plana congoleză şi kenyană se maturizează mai devreme decât cea nigeriană, şi poate fi recoltată în luna noiembrie. Cea mai puternică marijuana testată dîntre cele propuse în această schemă (Vezi Tabelul 10.2) a fost cea congoleză (peste 11% THC), urmată de cea nigeriană (peste 10% THC), ceea ce reprezintă maximul de potenţă al marijuanei, folosind acest sistem special de testare a THC.