Textura solului

Textura desemnează consistenţa sau proprietăţile fizice ale solului. Textura determină retenţia a apei, proprietăţile drenării, retenţia de aer sau oxigen, abilitatea rădăcinilor să penetreze şi să se dezvolte sănătos şi, printr-un set complex de interacţiuni, abilitatea plantei de a absorbi apă, aer şi substanţe nutritive din sol.

Marijuana trebuie să dispună de un sol bine drenat pentru a se dezvolta sănătos. Cea mai importantă proprietate a solului este asanarea astfel asigurându-se oxigen la nivelul rădăcinilor. Plantele pot fi cultivate chiar şi într-un sol cu fertilitate redusă şi cu un pH care nu este ideal, iar crescătorul va reuşi să crească o plantă sănătoasă; însă dacă textura solului este prea compactă sufăcând rădăcinile şi inhibând dezvoltarea lor, oricât de mare ar fi grija acordată plantei, ea nu va putea compensa această situaţie. Este o obligatoriu să porniţi cu un sol cu textură bună.

Stabiliţi ce tip de textură are solul dumneavoastră după aspectul şi consistenţa sa. Solul uscat nu trebuie nici să se aglomereze sau să se fărâmiţeze, nici să formeze cruste impenetrabile. Solul uscat care are o consistenţă buretoasă sau care este uşor şi abundă în material fibros are tendinţa de a menţine multă apă la udare. Amestecaţi aceste soluri cu materiale care uşurează solul şi reduc capacitatea de retenţie a apei, precum perlit, nisip, roci măcinate din lavă, pietriş sau chiar nisip special folisit în litierele pentru pisici.

Pământul greu conţine nisip sau cu pietriş şi arată sau pare a fi dens şi se poate uşura prin adăugarea de materiale fibroase precum vermiculit, muşchi sphagnum, humus sau amestec Jiffy[1]. Chiar şi solurile de cea mai bună calitate au tendinţa de compactare în vase odată cu trecerea timpului şi pot deveni prea dense pentru a fi penetrat de rădăcini. Adăugaţi nişte corectori de sol prezentaţi aici pentru a îmbunătăţi drenarea dacă veţi creşte plantele în recipiente.

Solul reavăn nu ar trebui să fie lipicios, ci ar trebui să rămână buretos sau uşor atunci când este umed. Luaţi un pumn de pâmânt şi modelaţi-l într-o sferă; acesta trebuie să rămână poros, uşor şi să se desfacă uşor la înghiontire. Trebuie să aveţi grijă ca solul să poată reţine suficientă apă dar şi să elimine excesul de apă. Dacă solul este prea dens, compact sau lipicios, rădăcinile nu vor fi capabile să-l pătrundă şi nu vor putea absorbi oxigenul necesar, iar plantele vor muri sau vor creşte foarte slab.

Dacă utilizaţi pământ de grădină, căutaţi parcelele bine întreţinute, sau şanţuri şi adâncituri, de-a lungul gardurilor obişnuite sau a celor vii, sau în alte locuri în care frunzele sau detritusul se aglomerează şi se descompune într-un humus natural, bogat. Cerneţi pământul pentru a elimina materia nedescompusă şi pietrele. Sterilizaţi substratul prin adăugarea de preparate chimice vândute în acest scop, de genul formaldehidei. Ori sterilizaţi-l într-un cuptor cu aburi la 7 kg presiune timp de 15 minute, sau puteţi chiar să îl coaceţi la 100°C timp de 30 – 40 de minute. Ţineţi cont de faptul că pământul degajă, în timpul coacerii, un miros foarte neplăcut. Din acest punct de vedere, este mai indicat să cumpăraţi sol sterilizat.

 Vigoarea hibrizilor Hibrizii marijuanei prezintă de asemenea o    caracteristică întâlnită adesea [...]

 Alte probleme legate de sol Slaba aerisire a solului.Frunzele de la bază    pot să devină gri-galbene [....]