Din exces de zel, uneori facem rău plantelor. Puteţi intoxica sau otrăvi solul dacă aplicaţi prea mult îngrăşământ. Aplicarea de azot în cantităţi excesive, fie prea des sau în soluţie prea concentrată, reprezintă cauza majorităţii problemelor. Dacă plantele au un verde sănătos şi uniform, nu le îndopaţi cu îngrăşăminte bogate în N. Prea mult azot modifică proprietăţile osmotice ale solului, astfel încât apa e atrasă afară din plantă, în loc să fie atrasă în plantă, iar planta se deshidratează. Frunzele se ofilesc deşi solul e umed. Frunzele devin gălbui, maronii, gri foarte rapid, uneori într-o singură zi, iar planta moare în curând. Citiţi secţiunea despre Suprafertilizare la sfarşitul acestui capitol, pentru remedii. Oricând aveţi nelămuriri legate de fertilizarea generală, aplicaţi îngrăsământ foliar, sau apă cu o concentraţie adecvată de îngrăşământ organic, jumătate din cantitatea recomandă în instrucţiuni.

Îngrăşământul foliar (pulverizarea frunzelor cu soluţie de fertilizare) reprezintă un mod adecvat de a fertiliza plantele, fără acumularea unor concentraţii excesive de săruri în sol. Pulverizarea foliară cu aproape orice fertilizator este recomandată atât timp cât nu depăşiţi concentraţia din instrucţiuni. Dacă nu sunteţi sigur dacă să fertilizaţi sau nu, aplicaţi îngrăşămant foliar pentru siguranţă. Diluaţi îngrăşământul conform instrucţiunilor de pe ambalaj. Folosiţi un pulverizator fin (de exemplu, o sticlă curată de Windex) pentru a uda complet partea inferioară şi partea superioară a frunzelor. În ziua următoare, pulverizaţi ambele suprafeţe ale frunzelor doar cu apă pentru a dizvolva substanţele nutritive neabsorbite. Pulverizarea foliară contribuie şi la corectarea deficienţelor de nutriţie, deoarece planta absoarbe direct, ceea ce împiedică orice probleme de aglomerare a solului sau alte probleme legate de sol.