Simptome ale deficienţelor de nutrienţi secundari (Ca, S, Mg)

Deficienţa de calciu (Ca) nu ar trebui să reprezinte o problemă în cazul grădinilor din spaţii închise, decât dacă aţi preparat un amestec care include doar componente acide, precum muşchiul de turbă combinat cu un îngrăşămant organic. Aproape orice îngrăşămant universal conţine suficient Ca, şi orice sol din comerţ sau soluţie hidroponică va conţine suficient Ca.

                O plantă care prezintă deficienţă de Ca are culoarea verde închis dar este pipernicită şi creşte foarte încet. Observaţi că aceste simptome sunt similare cu cele ale deficienţei de P, dar înainte ca să apară simptome serioase ale deficienţei de Ca, veţi avea probabil tot felul de alte probleme legate de sol, printre care deficienţe de micronutrienţi. Cu o deficienţă serveră de Ca, frunzele pot fi verzi dar chircite, iar lăstarii tineri dezvoltă o culoare galbenă sau mov, şi se îndoaie sau se contorsionează înainte de a muri.

                Dizolvaţi o linguriţă de calcar dolomitic fin, sau o jumătate de linguriţă de hidroxid de calciu la fiecare 4 l de apă pentru a remedia problema. Monitorizaţi pH-ul mediului de creştere, şi nu depăşiti pH-ul recomandat mai devreme. Căutaţi o altă cauză posibilă. Deficienţele de Ca nu trebuie să aibă loc în grădinile din interior. 

Deficienţa de sulf (S) are loc rareori înăuntru. S este, de asemenea, celălalt component al multor săruri fertilizatoare: sulfaţi de amoniu, sulfaţi de potasiu, etc. În orice sol bun, sau dacă aţi adăugat îngrăşăminte, este extrem de puţin probabil să întâmpinaţi această problemă. Nu confundaţi deficienţa de S cu deficienţa de N. Deficienţele de S încep de obicei la vârful plantelor, deşi apar mai proeminent la mijlocul plantei. Noile frunze şi lăstari se îngălbenesc, iar în cazul plantelor din ghiveci, cea mai mare parte a plantei va deveni pală sau de culoarea lămâii. În cazuri severe, nervurile lăstarilor devin galbene, cu zone moarte (uneori mov) care se dezvoltă la baza frunzei, acolo unde se unesc foliolele ce compun frunza de marijuana.

                În cazul, puţin probabil, în care aveţi de fapt o deficienţă de sulf, corectaţi aplicând o linguriţă de sare amară (sulfat de magneziu cristalizat) la fiecare 4 l de apă la fiecare udare, până ce boala nu mai progresează. Aplicaţi îngrăşământ foliar periodic, cu un spray cu sulf (de exemplu, sulfat de cupru) pentru a menţine sub control problemele legate de fungi şi de putrezire. Dacă deficienţa de S apare în cultură, adăugaţi gips (sulfat-hidrat de calciu) în sol. 

Deficienţele de magneziu (Mg) sunt răspândite atât afară cât şi înăutru, atât în sol cât şi în grădinile hidroponice, în ciuda a ceea ce aţi fi putut auzi sau citi. Simptomele deficienţei de magneziu încep la baza plantei şi adesea progresează înspre lăstarii care cresc.

                Cloroza se dezvoltă pe ţesut, între nervurile frunzelor.Frunzele pot avea o culoare gălbuie spre alb, şi o reţea de nervuri verzi. Un indiciu bun este faptul că vârfurile frunzelor se încolăcesc şi mor, însoţite de ţesut clorotic sau ţesut mort, între nervurile multor frunze de la bază. Pentru a distinge deficienţa de magneziu de alte tipuri de deficienţe, obervaţi ca boala e mai proeminentă pe frunzele de la bază, şi că întreaga frunză este afectată. Culoarea mov se dezvoltă de obicei pe tulpini şi peţioli.

                Deficienţa de magneziu este uşor de corectat în orice situaţie, cu sare amară (MgSO₄ ·7H2O), disponibilă în supermarketuri şi farmacii. Adăugaţi o linguriţă de sare amară la fiecare sfert din cantitatea de apă şi udaţi ca de obicei. Pulverizaţi partea de dedesubt a frunzelor cu aceeaşi concentraţie, iar în aproximativ 4 zile ar trebui să observaţi nişte îmbunătăţiri, atunci când mlădiţele din vârf îşi recapătă din culoarea verde. De acum încolo, creşterea ar trebui să se desfăşoare normal şi sănătos. Continuaţi aplicarea până ce nu se mai observă simptome noi. Apoi, o aplicare la fiecare două săptămani ar trebui să fie suficientă până în perioada recoltei .