Insamantarea-Procesul De Germinare

Potenţa marijuanei este ereditară, aşa că recoltaţi întotdeauna seminţe din tipul de iarbă care vă place. Pentru o creştere uniformă, luaţi toate seminţele din aceeaşi serie de iarba. O cultură în care plantele cresc uniform şi au nevoi similare e mai uşor de îngrijit în lumină artificială. Pe de altă parte, pentru o varietate de arome şi intensităţi ale senzaţiilor, şi atunci când plănuiţi să faceţi încrucişări între specii, luati seminţedin diferite surse.

                Seminţele mari, rotunde cu un aspect sănătos – maro, gri sau pestrit – au cele mai mari şanse de a germina. Seminţele mai vechi de doi ani, sau care sunt imature (verzi sau albe), s-ar putea să nu mai fie viabile. Seminţele proaspete, mature, sunt destul de fertile; de obicei, peste 90% vor germina. Seminţele de Canabis „sălbatic” precum cânepa sau ruderalis, germinează mai uşor dacă sunt mai întâi îngheţate timp de două săptămâni. Germinaţia tinde să devină mai uniformă, mai degrabă decât sporadică. Asigură-te că seminţele sunt bine uscate şi că recipientul este în regulă, înainte de îngheţare.

                Seminţele îşi pierd treptat viabilitatea pe măsura trecerii timpului, însă dacă sunt pastrate în condiţii răcoroase şi uscate, într-un recipient în care nu pătrunde aerul, majoritatea seminţelor vor germina, chiar dacă sunt păstrate un an sau doi. Păstrate sigilate şi înghetate, mai mult de jumătate din seminţe ar trebui să fie fertile, chiar după trei ani sau mai mult. 

Puteţi estima viabilitatea unei serii de seminţe înmuind mai multe seminţe într-un pahar cu apă sau punâdu-le între serveţele de hârtie umede. Adăugaţi două linguriţe de înălbitor la fiecare pahar de apă. Soluţia de înălbire împiedică mucegaiurile să atace seminţele cu o germinare mai lentă. Majoritatea seminţelor care vor încolţi o vor face la o distanţă de două sau trei zile una de cealaltă. Comparând numărul de seminţe încolţite cu numărul seminţelor care au fost înmuiate, vă veţi putea contura aşteptările referitor la numărul de seminţe care vor germina.

                Determinând viabilitatea seminţelor, veţi şti câte seminţe să semănaţi. Veţi dori să umpleţi grădina cu răsaduri. De obicei, se pune un singur răsad într-un ghiveci. De asemenea, seminţele încep să germineze la câteva zile una de cealaltă, aşa că vor fi mai mult sau mai puţin uniforme ca şi înalţime. Toate vârfurile plantelor vor fi aproximativ la aceeaşi distanţă faţă de lumină.

                În cazul seminţelor proaspete, va trebui să puneţi una în fiecare ghiveci, plus încă câteva pentru siguranţă. Dacă doar jumătate din seminţele puse la înmuiat încolţesc după o săptămână, plantaţi trei sau mai multe seminţe per ghiveci. Puteţi să transplantaţi cu uşurinţă răsadurile din ghivecele cu două sau trei, într-un ghiveci gol. 

Unii cultivatori folosesc metoda înmuierii pentru a însămanţa doar seminţe pe care sunt siguri că vor răsări. Verificaţi zilnic seminţele şi plantaţi la primele semne de încolţire. Cu cât e mai dezvoltată rădăcina înainte de sădire, cu atât sunt mai mici şansele ca planta să supravieţuiască. Aşezaţi seminţele între serveţele de hârtie înmuiate în soluţie de albit. Majoritatea seminţelor vor începe să germineze în a treia sau a patra zi. Plantaţi seminţele de îndată ce vedeţi că rădăcina penetrează coaja seminţei. Dacă aşteptaţi prea mult, viitoarea rădăcină nu se va putea poziţiona în sol. Rădăcinile răsadului nu se vor mai dezvolta şi va muri, sau, în cel mai bun caz, va dura ceva timp până îşi va reveni.