Cannabis:Specii Sau Varietati?

De la începutul anilor '70, s-au făcut multe cercetări referitor la taxonomia (clasificarea şi denumirea) genului Cannabis, neglijat anterior. În afara nevoii de a clarifica genul, din motive ştiinţifice, nevoia de a răspunde întrebării legată de speciile genului Canabis era importantă din motive legale. În timpul anilor 1970, botaniştii care au răspuns la rugăminţile cultivatorilor de marijuana s-au oferit să conteste arestarea acestora din urmă din motive botanice, care au devenit cunoscute ca „apărarea speciei”. Argumentul acuzării era că persoanele incriminate cultivă C. Sativa. Apărarea a susţinut că există mai multe specii ale genului Cannabis, cele mai importante fiind C. Indica şi C. Ruderalis. Deoarece legea menţiona C. Sativa ca şi plantă ilegală, legea nu se aplica pentru clienţii lor care creşteau alte specii în afară de C. Sativa.

                Numeroşi cercetători au examinat Cannabisul, iar în urma a numeroase experimente şi studii asupra structurii, anatomiei, încrucişărilor şi proprietăţilor chimice, după anumite neînţelegeri, s-a ajuns la concluzia că planta de Cannabis este o singură specie,Cannabis sativa L. Deşi speciile de Cannabis variază în aspectul exterior, obiceiuri de creştere, ecologie, proprietăţi chimice, etc., nenumăratele varietăţi se datorează intervenţiei umane, în special creşterea pentru anumite caracteristici, transportul plantei în medii noi, mai degrabă decât evoluţiei naturale (evoluţia naturală sau speciaţia este o condiţie necesară statutului de specie).

Apărarea speciei a fost adusă în discuţie în tribunalele din California, atunci când o curte de apel a decis în favoarea apărării, decizând că, deşi aceasta este o chestiune de botanică, intenţia legii a fost să stabilească dacă există sau nu mai mult de o specie.

                Prîntre numeroasele specii posibile care au fost propuse în literatura de specialitate, se numără:

(1) C. sativa                                                            

(2) C. folliisdigtatsis

(3) C. Erratica

(4) C. mas

(5) C. femina

(6) C. chinesis

(7) C. foetesns

(8) C. indica

(9) C. rupulus

(10) C. macrosperma

(11) C. americana

(12) C. generalis

(13) C. gigantea

(14) C. ruderalis

(15) C. interitia

O schemă modernă, cu care s-a căzut de acord în clasificareaCannabisului, este prezentată în Tabelul 10.1.

Majoritatea cultivatorilor familiarizaţi cu varietăţile de Cannabis şi cu diferitele denumiri pe care cultivatorii le folosesc pentru Cannabis (mai răspândite fiind C. Indica şi C. Ruderalis) ar putea susţine că au cultivat mai mult de un “soi” de Cannabis; că acestea arată destul de diferit, că au obiceiuri de creştere diferite, arome, gusturi, şi potenţe, şi astfel aparţin unor specii diferite. Însă aspectul sau proprietăţile diferite nu reprezintă o condiţie suficientă pentru a fi o specie.

                Selecţia umană a unor trăsături dezirabile poate modifica plantele considerabil. Şase legume – varza, conopida, varza de Bruxelles, broccoli, napii, gulia (legume din familia cruciferelor) - descind dintr-o singură specie de muştar, Brassica Oleracea. Toate şase sunt considerate o singură specie, deoarece cultivarea pentru anumite caracteristici, precum muguri de flori (broccoli) sau muguri (varză) rezultă din selecţia umană pentru anumite proprietăţi. Cu toate acestea, evoluţia naturală (sau speciaţia) este o condiţie necesară pentru statutul de specie.

Cannabis este cultivată de cel puţin şase milenii, iar în prezent se cultivă în întreaga lume. Cannabisul se cultivă pentru fibra de cânepă, seminţe şi ulei de seminţe, marijuana, sau medicamente derivate din rădăcină, frunze sau flori. Diversitatea mediilor şi rezultatele încrucişărilor selective pentru anumite trăsături au dus la apariţia numerioaselor varietăţi de Cannabis pe care le vedem astăzi. Trebuie să fim recunoscători pentru aceste varietăţi. Fiecare cultivator poate spera să găsească anumite caracteristici dezirabile în câteva populaţii sau în anumiţi indivizi, şi apoi să le crească pentru ca generaţiile ulterioare să prezinte caracteristicile dezirabile. Cu puţin timp şi spirit de observaţie, orice cultivator poate să îşi dezvolte propria varietate, astfel încât să se potrivească propriilor gusturi şi nevoilor de creştere locale ale plantei.

Cultivatorii îmi spun adesea că cultivă Cannabis ruderalis, o iarbă sălbatică, originară din Uniunea Sovietică, ce creştea pe margina drumurilor. Dacă într-adevar cresc ruderalis, atunci este vorba de o marijuana foarte slabă, în cel mai bun caz. Sute de exemplare deruderalis au fost crescute şi testate în experimente botanice, iar potenţa medie este mai mică de 0.5 % THC, ceea ce înseamnă o marijuana foarte slabă. Colecţiile de ruderalis cultivate de către botanişti scot doar câteva seturi de frunze înainte de înflorire şi de încheierea ciclului de viaţă. Majoritatea colecţiilor au produs mai puţin de 15 grame de marijuana/plantă. Exemplarul cu potenţă ridicată pe care l-am văzut în Statele Unite s-a dovedit a fi de fapt indica.

                Recent, în Olanda şi Statele Unite, cultivatorii de Cannabis au încrucişat ruderalis cu marijuana cu potenţă mai ridicată.

                Hibrizii ce rezultă se vor maturiza rapid, însă unii dîntre ei au încorporat genele trăsăturilor de potenţă. Cel mai adesea, aceşti hibrizi sunt disponibili doar prin comandă poştală. (conform High Times, nimeni nu a fost prins vreodată primind seminţe prin comandă poştală de la producători. Cu toate acestea, în 1989, problemele legale ale companiilor olandeze au contribuit la rărirea operaţiunilor. În prezent, expedierile de seminţe nu au încetat nicidecum. Unii clienţi au făcut plângere că nu au primit seminţele, deşi banii au fost încasaţi.)

                Pe măsură ce arta cultivării marijuanei a devenit tot mai sofisticată, varietăţile devin din ce în ce mai răspândite şi disponibile de la cultivatorii profesionişti de seminţe. De exemplu, soiul Afghani 1, care se vine din Amsterdam, care s-a dezvoltat de fapt în Califoria şi este foarte popular atât prîntre cultivatorii de interior, precum şi prîntre cei de exterior. Haze, un hibrid al sativei extrem de potent, de mari dimensiuni, s-a dezvoltat în California, însă în prezent este distribuit din Amsterdam.

Deşi Cannabis sativa este singura specie recunoscută botanic, pentru scopul cultivării marijuanei este util să discutăm despre subspecii de marijuana, şi să împărţim în continuare clasificarea generală în soiuri sau varietăţi. Patru mari subdiviziuni ce se suprapun în interiorul speciei prezintă un mare interes pentru cultivatorii de marijuana:sativa, indica, ruderalis, şi cânepa. În aceste subdiviziuni există nenumărate varietăţi. Urmează un rezumat practic, ce conţine descrierea plantelor ce cresc afară, în condiţii naturale (timpul necesar atingerii maturităţii este estimat luând în considerare o linie imaginară ce trece de-a lungul Statelor Unite, la aproximativ 38 de grade nord, o linie care uneşte Washington, D.C. Cu San Francisco, şi trece prin Kansas City).