Alegerea varietăţii pe care o veţi cultiva

Plantele de marijuana din întreaga lume răspund la aceleaşi influenţe ale mediului, şi cea mai importantă influenţă este perioada de fotosinteză, care determină momentul în care plantele se vor matura şi dacă vor face acest lucru înainte de începerea îngheţului. Pentru cei care cultivă în grădină, aceasta este considerentul cel mai important, deoarece dacă plantele nu se maturizează la timp, veţi mai avea doar frunze sau muguri imaturi pentru recoltă. E mai bine să cultivaţi o varietate mai puţin potentă, dar care termină procesul de maturaţie, decât una super-potentă, dar care nu se va maturiza în timp. Pentru spaţiile închise nu e necesar să vă faceţi griji legat de momentul de înflorire al plantelor dumneavoastră, deoarece controlaţi perioada de expunere la lumină, şi aşadar maturaţia.

                Fie că e vorba de simplă cultivare sau de programe sofisticate de încrucişare, trei caracteristici primare sunt esenţiale pentru toţi cultivatorii de marijuana: potenţa, timpul de maturizare şi producţia. Caracteristicile secundare ce trebuie luate în considerare sunt aroma şi gustul, tăria şi rezistenţa la boli, formarea mugurilor şi uşurinţa recoltării, precum şi calitatea high-ului (de exemplu, un highenergizant vs.un high istovitor, pentru a numi cele două extreme). 

În condiţii de lumină naturală, timpul de maturizare depinde în cea mai mare parte de latitudinea din care provin plantele initiale şi de perioada de fotosinteză locală. În general, cu cât planta are originea mai departe de ecuator, cu atât înfloreşte şi se coace mai devreme. Timpul de maturizare variază conform condiţiilor locale cu care este obişnuită varietatea. De exemplu, dacă plantele au fost aclimatizate la o altitudine înaltă, vor ajunge la maturitate cu o lună mai devreme faţă de rudele lor de la nivelul mării, chiar dacă acestea sunt situate la aceeaşi latitudine. De aceea, varietăţile care aparţin aproximativ aceleiaşi zone diferă semnificativ referitor la momentul de coacere. Cele mai bune soiuri cu maturare timpurie sunt cel sud african, afgan, pakistanez, cânepa sălbatică americană, varietăţile chinezeşti şi ruderalis.

                Conform celui de-al doilea considerent, potenţa, planta poate proveni din orice varietate, deoarece potenţa nu depinde de origine, iar orice varietate sau soi de marijuana poate fi excepţional de potentă.

                În afară de potenţa sau intensitatea generală, ''calitatea'' high-ului devine mai evidentă atunci când dobândiţi experienţă cu o gamă largă de varietăţi. Diferitele tipuri de marijuana au fost descrise ca fiind epuizante, stupefiante, amorţitoare, versus energizante, înălţătoare, cerebrale sau halucinogene. 

Cantitatea recoltată de la plante individuale nu este de regulă un considerent major atunci când alegeţi soiul pe care îl veţi cultiva, în cazul în care cultivaţi în aer liber. Înăuntru, puteţi umple grădina cu plante sănătoase, iar limitele de spaţiu restricţionează mai mult decât diferenţele dîntre soiuri. Chiar şi înăuntru, veţi vedea că unele varietăţi le depăsesc pe altele în dezvolare şi în producţie. Cantitatea produsă sub un sistem de iluminat depinde în special de cât de deşi se formează mugurii individuali. Acesta este unul dîntre principalele motive pentru care unii cultivatori preferă indica în locul sativei (în special sativa sud-est asiatică), deoarece indica tinde să crească mai compact, iar mugurii sunt mai deşi şi mai grei. Cânepa nativă dezvoltă muguri bine formaţi comparativ cu florile rare ale majorităţii soiurilor de ruderalis, un factor important atunci când încrucişăm soiluri.

                De asemenea, puteţi lua în considerare faptul că varietăţile deruderalis oferă o producţie atât de mică încât aproape nu merită să fie cultivate pentru alte caracteristici în afara înfloririi timpurii. Un cultivator ar putea decide să folosească cânepă americană datorită maturizării timpurii, deoarece aceste plante oferă recolte bogate, cu muguri bine formaţi. 

După ce veţi dobândi o anumită experienţă, veţi dori să cultivaţi plante de varietăţi diferite. Poate că majoritatea recoltei va rămâne devotată subspeciei indica, ce şi-a dovedit calităţile, pe când, de exemplu, varietăţile mexicane sau thailandeze sunt cultivate pentru a avea marijuana cu arome diferite, iar în cultură, plante de diferite înălţimi. Este posibil ca după ce veţi fuma în mod repetat o varietate de marijuana, să vă plictisiţi de tipul acela de high, iar astfel, selectarea unor tipuri diverse va transforma fumatul într-o experienţă mult mai plăcută.

                După ce cultivarea devine rutină, veţi dori să experimentaţi încrucişări şi să realizaţi proprii hibrizi. Cultivatorii cu experienţă devin foarte entuziasmaţi de obţinerea unor hibrizi cu potenţă extraordinară, aspect deosebit, sau gusturi şi high-uri diferite. Pe lângă experienţa fumatului, veţi obţine şi distractie, iar Cannabisul este una dîntre cele mai reactive plante pe care le puteţi încrucişa.

Nu porniţi de la ideea preconceptută că datorită faptului că o varietate din Tabelul 10.2 conţine mai mult THC decât alta, ţara din care provine are varietăţile cele mai potente. Există varietăţi mai puternice sau mai slabe în fiecare din ţările reprezentate (observaţi diferenţa dîntre două varietăţi din Congo). Mulţi indivizi ai varietăţii Afghani 1 erau evident mult mai potenţi decât exemplele prezentate aici. Înmulţirea selectivă efectuată de către diferiţi cultivatori a dus la dezvoltarea unor numeroase amestecuri de seminţe Afghani 1, prîntre care se numără cele vândute în Amsterdam, şi care conţin cantităţi variabile de THC.