Becurile incandescente sunt cele obişnuite, care se înşurubează în dulie. Sunt ineficiente, produc un spectru neechilibrat (predomină roşu, portocaliu şi galben), sunt foarte fierbinţi şi pot arde plantele. Printre avantajele acestora se numără faptul că sunt ieftine, se găsesc uşor şi se montează uşor pentru perimetrul culturii.

Spoturile sunt de fapt becuri incandescente cu lumină focalizată. Spectrul este uşor îmbunătăţit faţă de becurile incandescente. Şi ele sunt fierbinţi şi pot arde plantele.

Modelele „Plant-gro” ale becurilor incandescente şi ale spoturilor sunt disponibile în magazinele cu produse pentru grădinărit. Acestea pot fi mate pentru a îmbunătăţi spectrul de lumină pentru cultivarea plantelor, dar şi ele funcţionează la temperaturi mari şi sunt ineficiente. Înlocuiţi-le cu alte lumini suplimentare, cum ar fi mini-H.I.D-urile, LPS-urile, lămpile circulare sau lămpile cu vapori de mercur pentru a extinde expunerea la lumină.

Folosiţi lumini suplimentare pentru a extinde durata luminii naturale sau pentru a mări cantitatea de lumină pentru culturile iluminate natural. Avatanjele lor (cu excepţia lămpilor în U şi LPS) constau în faptul că nu necesită nici un sistem de prindere special, în afară de o dulie normală; deoarece nu au sistem de prindere voluminos, nu blochează în nici un fel lumina naturală; sunt uşoare şi uşor de agăţat sau poziţionat în jurul perimetrului culturii. Toate aceste tipuri de becuri funcţionează destul bine ca lumini suplimentare, dar lămpile MH sau HPS şi cele fluorescente funcţionează cel mai bine ca surse de lumină unice.

Lumina albă a lămpilor electrice este compusă din toate culorile (lungimile de undă sau frecvenţele) spectrului vizibil (culorile curcubeului). Luminile electrice diferă în ceea ce priveşte cantitatea de lumină radiată pe fiecare frecvenţă corespunzătoare fiecărei culori: acest lucru le conferă tonul de culoare caracteristic şi gradul de alb. De exemplu, un bec incandescent (becul obişnuit folosit la o veioză) emite lumină roşie, portocalie şi galbenă, dar foarte puţină lumină albastră. De aceea, apare ca fiind portocalie-galbenă. Lămpile fluorescente albe au un spectru mai echilibrat. Se poate observa cu ochiul liber dacă într-un bec predomină albastrul sau roşul după culoarea pe care o emite: fie alb-albăstruie, fie un ton uşor roz. O privire aruncată la o lampă MH vă va arăta că spectrul acesteia conţine mai mult albastru datorită culorii alb-albastre. Lămpile cu sodiu presurizat (HPS) par să fie roz-portocalii, spectrul lor fiind mult mai bogat în galben, portocaliu şi roşu.

Plantele folosesc mai ales energia luminoasă din zona albastră şi din cea roşie a spectrului luminii pentru a efectua fotosinteza şi clorosinteza, cele două procese vitale prin care plantele transformă energia luminoasă în energie biochimică necesară creşterii. Pentru o creştere normală, sănătoasă, plantele au nevoie de cantităţi adecvate de energie luminoasă atât în zona roşie cât şi în cea albastră a spectrului.

 Dioxidul de carbon dioxidul de carbon este un gaz invizibil, fără miros,  neinflamabil, şi reprezintă [....]

 Top 5 Coffee Shop-uri din Amsterdam Weekend-ul trecut mi-am luat un  mic concediu si am plecat in Amsterdam cu inca 3 prieteni [....]